DESPRE UNELE DESCOPERIRI ARHEOLOGICE RECENTE ÎN CETATEA MEDIEVALĂ SOROCA (2012-2014)

Sergiu Musteață

Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Chișinău

Ion Tentiuc

Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Chișinău

Ion Ursu

Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe din Moldova, Chișinău

În anii 2012-2014 cercetătorii de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei şi Centrul de Arheologie al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe din Moldova, în parteneriat cu mai multe instituții științifice și specialişti din România, au efectuat investigaţii la cetatea Soroca, în cadrul unui proiect de restaurare a fortificaţiei medievale din piatră.

Situată la un vechi vad al Nistrului, cu punct de straja, vamă de trecere (după unii autori, încă de la începutul secolului al XV-lea – din anul 1419) şi cu fortificaţie, iniţial din pământ şi lemn, apoi de zid, cetatea de la Soroca a constituit un element foarte important în strategia de apărare a hotarelor de răsărit ale statului medieval moldovenesc. Edificată iniţial din pământ şi lemn pentru a opri invaziile devastatoare ale tătarilor, cetatea de la Soroca a devenit unul dintre cele mai importante puncte de apărare ale hotarelor țării şi contra puternicilor imperii și regate ale timpului – Imperiul otoman și Regatul polonez, dar și împotriva expedițiilor de jaf ale cazacilor. Totodată, cetatea de la Soroca, în toată perioada medievală, a constituit un element important în lupta pentru controlul segmentului moldovenesc al căilor comerciale internaţionale care legau Marea Neagră de oraşele din Europa Centrală şi de Nord (hanseatice).

Cercetările au avut drept scop descoperirea de noi elemente constructive şi/sau de arhitectură în vederea utilizări acestora în procesul de restaurare şi consolidare a cetăţii de piatră; evidențierea succesiunilor stratigrafice pentru precizarea etapelor de edificare a fortificației (fortificațiilor - ?) de pământ și lemn; corelarea acestor etape cu perioada de construire a cetății de zid; identificarea (în măsura posibilităților oferite de metodele arheologice) unor perioade de refacere a cetății de piatră, etc.

Investigațiile arheologice au fost efectuate atât în incinta cât şi în extramurosul cetăţii, au condus la descoperirea unor straturi culturale, dar şi a unor complexe de locuit şi gospodăreşti, din eneolitic, epoca bronzului tardiv sau Halstattului timpuriu, şi din perioada medievală. Astfel, rezultatele investigațiilor arheologice din ani 2012-2014 au furnizat noi informații asupra problemei datării fortificațiilor de pământ şi lemn, cât și a celei din piatră. În zona cercetată de noi au fost identificate două șanțuri de apărare care, fie au aparținut la două sisteme de fortificații diferite fie sunt două șanțuri ale unei singure cetăți. Conform materialului numismatic provenit din complexele date, putem stabili perioada când au fost dezafectate construcțiile și anume în timpul domniilor lui Bogdan al III-lea și Ștefăniță al IV-lea. Astuparea șanțurilor a survenit în urma pierderii importanței defensive a cetății de pământ și lemn ca rezultat al construcției cetății de piatră.

Autorii săpăturilor din anii 1968-1969 au considerau că cetatea de zid de la Soroca ar fi fost construită de Petru Rareș în cea de-a doua domnie (1541-1546). Descoperirile monetare, analiza dinamicii și logicii evenimentelor militaro-politice de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui următor, ne permit a înainta ipoteza că pregătirile lucrărilor (identificarea arhitecților și meșterilor) au avut loc în ultimii ani de domnie lui Ștefan cel Mare. Construcția a fost continuată de urmașii lui direcți – Bogdan al III-lea și Ștefăniță al IV-lea, iar Petru Rareș efectuând și el unele lucrări, probabil de reparație.

Considerăm că investigațiile arheologice la cetatea medievală Soroca merită a fi continuate pentru a rezolva problemele de interes științific, importante pentru reconstituirea corectă și obiectivă a istoriei naționale.