CAZINOUL DIN
CONSTANŢA – UN MONUMENT PE NEDREPT ABANDONAT. ISTORIA LOCULUI ȘI A
CLĂDIRII
Cezara Mucenic
Muzeul Municipiului
București
Clădire marcă a oraşului port, Cazinoul se află pe o
platformă extinsă în mare, a malului sudic a peninsulei Constanţa. Oraşul-port
la Marea Neagră a cunoscut mai multe etape distincte în evoluţia lui istorică: TOMIS perioada greacă
antică și perioada romană; sub autoritatea Imperiului Bizantin
numit CONSTANŢIA, păstrează statutul de important centru politic
şi comercial ca și în perioada
genoveză. Orașul decade în perioada când numit KÜSTENDJE era parte a
Imperiului Otoman. Un grad de dezvoltare cunoaște odată cu
concesionarea dreptului de a construi şi
exploata portul, unei companii engleze. Compania construiește și primul local pentru distracţie – Cazina – cu
sală pentru teatru, baluri, concerte.
Istoria modernă a început în
1879 când CONSTANŢA devine parte a României. Urmează etapele de
constituire a orașului adică: autorități, regulamente,
transformări urbanistice și arhitecturale. S-a susținut accentuarea
funcţiunii de staţiune
balneară, drept care s-a construit localul pentru băile în mare şi în 1892 clădirea II, pentru Cazină. În 1902, numit prefectul Constanţei,
inginerul Scarlat Vârnav impulsionează major
activitatea edilitar-urbanistică, printre noile construcții
prevăzându-se și Cazinoul. În 1903 Parlamentul aprobă
hotărârea Consiliului Comunal de a împrumuta de la Casa Creditului Judeţean, pe termen de 40 de ani, suma necesară
pentru lucrări edilitare și construirea clădirilor de interes
public printre care Cazinoul Comunal.
În urma licitației
arhitectul Daniel Renard a realizat proiectul iar pentru structura de
susținere a clădirii s-a implicat inginerul Anghel Saligny și
serviciul construirii portului, conform cerinței Consiliului Tehnic
Superior, care a verificat proiectul. Între anii 1904-1911 s-au desfăşurat etapele construirii clădirii
Cazinoului realizată de Serviciul
de construcţie al Portului – clădirea sub
nivelul solului; antrepriza Frangulea şi
Moscovici – clădirea de la nivelul solului; întreprinderea E. Prager şi D. Biller – mobilierul. În anul 1911 a fost inaugurat oficial
Cazinoul Comunal din Constanţa, devenind
clădirea simbol a orașului.
După 1948 intervențiile
de schimbare parțială a funcțiunii, de adaptare la noile
cerințe aberante ale unui oraș de graniță asociate cu dezinteresul
autorităților, au dus la starea gravă în care se află, în
pofida calității remarcabile tehnice, constructive și
arhitecturale a clădirii.