Descoperirea arheologică a capitalelor Țării Românești și interesul public

Sergiu IOSIPESCU, Raluca IOSIPESCU

Chestiunea pusă în discuție Monumentul și interesul public comportă dintru început o ambiguitate legată de înțelegerea interesului public. Tentația de a vedea în acesta interesul publicului pentru patrimoniul monumental, este desigur de reprimat pentru înțelesul mai înalt al interesului public, succedând în epoca modernă utilității publice a Vechiului Regim, altmineri spus a însemnătății, valorii monumentelor în ansamblul de interese vitale, de nevoi ale tuturor membrilor unei comunități, ale cetățenilor unei țări. În ansamblul ei legislația ar trebui să aibă ca suprem obiectiv interesul public, temperând voluntarismele, autoritarismul, camuflate sub noțiunea rațiunii de stat.

Cercetarea descoperirii arheologice a celor patru capitale medievale și din modernitatea timpurie a Țării Românești în legătură cu interesul public are ca scop determinarea valorii acestora pentru evoluția comunității românești. Descoperirea Curții de Argeș prin săpăturile Comisiunii Monumentelor Istorice din anul 1920 de la biserica Sfântul Nicolae Domnesc a avut un impact cu totul remarcabil pentru regândirea evului mediu românesc, reflectată mai ales  în scrierile lui Nicolae Iorga și Gheorghe I. Brătianu, în receptarea lor în lumea savantă, cu precădere după Primul Congres de studii bizantine (București, 1924). Istoria woke-istă și versiunea sa autohtonă, boismul, au încercat să denatureze sensul acestora, înfierând naționalismul lui Iorga, atribuind acestuia tentativa de justificare a ”României Mari”.

Investigațiile arheologice în prima capitală a Țării Românești, Câmpulungul, efectuate de același diletant, Virgil Drăghiceanu, aici însă lipsit de noroc, nu au mai contribuit substanțial la înțelegerea constituirii principatului a toată Țara Românească, rezultatele acestora fiind comunicate rezumativ și lăturalnic la mai bine de treizeci de ani de la desfășurarea lor.

Cercetările începute sub administrația românească în 1940 și continuate după 1960 la una dintre capitalele provinciale ale Țării Românești, Caliacra, continuă și astăzi sub egida Academiei bulgare de științe, cu publicații utile, nu lipsite însă de tendențiozitate. Monumentele descoperite, precum în general după săpăturile arheologice, sunt departe de a fi puse în valoare

În sfârșit, cercetările arheologice reluate la Curtea de Argeș, cele de la Târgoviște și București, desfășurate în cea mai mare parte sub regimul comunist, chiar dacă soldate cu remarcabile monografii în cazul primelor două, sunt departe de a fi încheiate, mai cu seamă față de progresele mijloacelor de investigație, iar patrimoniul rezultat prea puțin sau greșit pus în valoare.

Renunțarea la programele academice de cercetare, enunțate acum trei sferturi de veac, între care cu deosebire cel consacrat constituirii statelor și civilizației medievale românești, în care monumentele istorice aveau un rol de primă mărime, reflectă conceperea  îngustă, dacă nu chiar eronată a interesului public în România.