Atitudini vechi și noi față de ruinele Abației benedictine de la Bizere (jud. Arad)

Ileana Burnichioiu

La un deceniu de ultima cercetare în teren, lucrarea readuce în atenție ruinele abației medievale Sf. Maria care a funcționat, cu o perioadă de maximă înflorire între anii 1150-1234, la Bizere (com. Frumușeni, jud. Arad). Ca urmare a mai multor campanii arheologice (1981, 2001-2009, 2013-2014), însoțite spre final și de investigații geofizice, un colectiv mixt de cercetători din Arad, Cluj și Alba Iulia au identificat pe o fostă insulă a Mureșului, între Lipova și Arad, fundații și părți din elevațiile unui ansamblu monahal de proporții semnificative, cu peste 5 ha, cu bazilică și capelă de stil romanic, palat, cimitir protejat de palisadă, claustru cu portic şi fântână interioară, refectoriu, turn cu fântână interioară, instalații de bucătărie și amenajări cu funcționalitate profană încă nu foarte clar definită. Însă, nu doar urmele arhitecturii și ale contextului funerar sunt extrem de importante la Bizere, ci și descoperirile de mozaic medieval, în primul rând cele două suprafețe de mozaic pavimentar policrom, aflate in situ, dar și o cantitate mare de piese izolate, de sculptură romanică – cel mai bogat fond din România – sau de cultură materială cu rol liturgic și profan.

Lucrarea vizează o „inventariere” a atitudinilor vechi și noi față de vestigiile abației care a fost definitiv părăsită la începutul secolului al XVI-lea. Este vorba despre atitudini ale comunităților din jur, ale pasionaților de antichități și mai ales ale instituțiilor de înainte și după nașterea sistemelor de protecție a monumentelor. Motivația unei astfel de „inventarieri” a fost generată de mai noile intenții (exprimate și în media, împreună cu apeluri la donații) de a se fonda o mănăstire ortodoxă pe sau lângă situl de la Bizere. Toate acestea se manifestă în condițiile în care, în 2014, descoperirile din ansamblu au fost înscrise în Lista Monumentelor Istorice din România, categoria valorică A – de valoare națională și universală, cu o zonă de protecție în jur de 500 m.