Rodica OANȚĂ-MARGHITU

Din istoriile Tezaurului de la Pietroasa. Distrugeri și restaurări

 

Tezaurul de la Pietroasa a fost perceput mereu ca una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din Romānia. Chiar dacă povestea recuperării, a distrugerilor și a īncercărilor de restaurare este īn mare cunoscută, evoluția transformărilor parcurse de fiecare piesă īn parte nu a fost niciodată investigată cu atenție. Impedimente importante īn acest demers au fost, pe de o parte, lipsa ilustrațiilor care să documenteze fiecare distrugere sau restaurare și, pe de altă parte, accesul dificil la piesele din aur sau lipsa unor seturi de fotografii foarte clare. Comunicarea de față īși dorește să evidențieze cāteva dintre detaliile acestor modificări, mai profunde sau mai subtile, și să puncteze mai exact succesiunea lor. Cu excepția cātorva modificări minore, forma pieselor, așa cum o putem vedea astăzi, este rezultatul ultimei restaurări realizată īn 1887 de orfevrul german Paul Telge. Īn context, surprinderea conglomeratului de idei care marchează atitudinile de la mijlocul și din a doua jumătate a secolului al XIX-lea față de arheologie, antichități și restaurare poate contribui considerabil la īnțelegerea motivațiilor din spatele opțiunilor care au determinat modul de abordare a restaurărilor. Urmărirea și īnțelegerea transformărilor suferite de piesele Tezaurului de la Pietroasa din momentul descoperirii (1837) și pānă astăzi ar putea conduce atāt către schițarea unei istorii mai exacte a tezaurului de-a lungul ultimilor 185 de ani, cāt și la o nuanțare și īmbogățire a interpretărilor acestuia din perspectivă arheologică.