ROLUL CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE ÎN ELABORAREA UNOR PROIECTE DE RESTAURARE LA MONUMENTELE ISTORICE: STUDIU DE CAZ-CURTEA DOMNEASCĂ DE LA SUCEAVA

Monica Dejan, Ștefan Dejan (Muzeul Bucovinei Suceava).

Vreme de aproape 150 de ani principala reședință a domnilor moldoveni, Suceava păstrează și astăzi urme ale statutului său din perioada medievală: Cetatea de Scaun, Curtea Domnească și numeroase biserici datând din aceeași epocă. Datorită situării sale în centrul orașului, Curtea Domnească a fost suportat numeroase agresiuni, începând cu secolul XVII, când călătorii străini remarcă existența unui palat părăsit și ruinat. În cadastrul austriac din anul 1856, se observă că pe suprafața curții existau deja case, situație care s-a perpetuat până la mijlocul secolului XX, când se iau primele măsuri de conservare a ceea ce mai rămăsese din palatul domnesc.

Începutul cercetărilor arheologice realizate la Curtea Domnească din Suceava au avut legătură directă cu amplele lucrări de sistematizare din centrul orașului desfășurate în special în deceniile șase și șapte ale secolului XX. Rolul acestor cercetări a fost esențial în cunoașterea numeroaselor aspecte din istoria curții care altfel ar fi rămas necunoscute, mai ales pentru etapele timpurii ale existenței sale despre care nu avem niciun fel de descrieri contemporane. În acest fel, s-a putut observa că ansamblul princiar cuprindea mai multe clădiri, construite de-a lungul mai multor secole, s-a descoperit un numeros material arheologic, important pentru înțelegerea vieții la curtea domnitorului și care se adaugă puținelor documente având legătură cu acest monument.

Cu toate că astăzi se mai păstrează foarte puțin din edificiul impunător din perioada medievală, autoritățile locale din Suceava au dorit să realizeze un proiect de punere în valoare a zonei centrale și care să includă Curtea Domnească.