VETERANA. DESPRE ARTA ȘI ȘTIINȚA SUPRAVIEȚUIRII CU FACULTATEA DE MEDICINĂ DIN BUCUREȘTI

Hanna DERER (Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu", Bucureşti)

Bucurîndu-se frecvent de o existență mai îndelungată decît ființele umane, clădirile se confruntă cu momente de cumpănă mai numeroase și uneori chiar mai intense decît acestea. Calamităților naturale li se alătură cele antropogene, iar uzura inevitabilă, datorată timpului, este însoțită de deteriorările făcute de mâna omului. Evenimente majore, precum cutremurele sau conflagrațiile mondiale, alternează cu situații sensibil mai puțin dramatice, urmate însă adesea de efecte cel puțin la fel de grave. Iar acele edificii care reușesc să reziste tuturor acestor tipuri de agresiuni își datorează subzistența aceleiași însușiri care asigură și dăinuirea viețuitoarelor și anume capacitatea de adaptare. Din acest punct de vedere, sediul inițial (și, din punct de vedere cultural, principal) al actualei Universități de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București constituie o demonstrație grăitoare a ceea ce înseamnă un concept originar de calitate, apt să susțină perpetuarea identității în ciuda a două războaie mondiale, a două seisme majore, dar și în ciuda unui șir practic neîntrerupt de intervenții bine intenționate dar nu de puține ori subminate de factori dintre cei mai diverși. Sacrificiile făcute – prețul plătit deci pentru supraviețuire – oferă un prilej ieșit din comun pentru reflecții repetate cu privire la marja de modificări pe care o poate suporta resursa culturală, marjă pe care, în prezent, sîntem datori să o definim cît mai precis.