CE AR FI DE NEGOCIAT?

Gheorghe Alexandru NICULESCU (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan", București)

 

Pluralitatea intereselor legate de patrimoniu este în general recunoscută și armonizarea lor este deseori imaginată ca o negociere între cei interesați. Această reprezentare și-a făcut loc deja în scrierile celor care se ocupă la noi de patrimoniul cultural, împreună cu un termen asociat, stakeholders, adoptat de unii experți amatori de barbarisme, dar pare fie vorba despre încercări de imitare a discursului occidental despre patrimoniu, nu despre o analiză a realităților locale.

Ideea de negociere pare pentru mulți acceptabilă atunci când este vorba de relațiile cu autoritățile, ba chiar un progres față de cedările fără condiții din trecut. În schimb, atunci cînd este vorba despre afirmarea drepturilor celor imaginați ca alcătuind „publicul larg” de a-și constitui o cunoaștere proprie despre patrimoniul cultural, sugestia și alte cunoașteri decât cea științifică ar putea fi legitime este asociată cu renunțări scandaloase, pentru ceea ce știm ar trebui impus fără negociere. Voi aduce argumente, inspirate de necesitățile practice ale cercetării, pentru a respinge ideea ceea ce ne aparține ca arheologi este negociabil în relațiile noastre cu reprezentanții statului sau cu cei care nu au autoritate științifică.