PICTURA MURALĂ DIN PRONAOSUL BISERICII SFÂNTUL GHEORGHE VORONEŢ.

INTERVENŢII DE CONSERVARE ŞI RESTAURARE LA SUDIC

Carmen Cecilia Solomonea

Biserica ,,Sfîntul Gheorghe” din Voroneţ,ctitoria lui Ştefan cel Mare (1488) era de mici proporţii,cu un decor exterior minim,conform reprezentării din Tabloul Votiv. Forma actuală a bisericii prezintă o imagine destul de diferită faţă de ctitoria lui Ştefan. Referitor la datarea picturii murale din altar şi naos sunt diverse opinii,unii cercetători considerînd data apropiată de 1488, alţii au plasat-o spre sfîrşitul secolului XV. Pentru pictura pronaosului majoritatea istoricilor au acceptat anul precizat în textul aflat deasupra intrării spre naos: ,,Acest naos a fost decorat şi aurit de Teofan,mitropolit al Moldovei,în anul 7058 (1550) 12 iulie.Veşnică pomenire’’¹ Şi totuşi o serie de întrebari rămîn încă în aşteptarea răspunsurilor. Întrucît pictura murală a naosului şi parţial din altar s-a restaurat, pare evident o pictură destul de eclectică artistic,dar tehnica este aceeaşi pe ansamblu. Aceasta confirmă faptul că lucrau mai multe echipe de pictori în paralel, împărţiţi pe nivelele schelei.Dincolo de diversitatea reprezentărilor, ansamblul pictural rămîne bine susţinut cromatic.În acest context pare mai puţin aparte modul de gîndire a compoziţiilor şi abordarea artistică din încăperea pro-naosului. Intervenţiile actuale de restaurare a peretelui sudic din pronaosul bisericii au furnizat informaţiile prezentate în această comunicare.

Ansamblul generos al pronaosului cuprinde cîte două registre cu scene din viaţa Sfîntului Gheorghe,apoisfinţi martiri în medalioane,siluete de sfinţi ierarhi şi mucenici,iar draperia încheie decoraţia peretelui.În zona restaurată se încadrează şapte scene dedicate Sfîntului Gheorghe, delimitate cu feşe roşii tradiţionale. Subiectele scenelor sunt episoade ale martirajului sfîntului,(cu reprezentări ale obiectelor de tortură- bici cu trei capete,ferăstrău manevrat de două personaje,sabie cu mîner ornamentat,gheare metalice cu articulaţii).Se remarcă redarea minuţioasă şi a modului de funcţionare,ceea ce nu poate fi pus doar pe seama imaginaţiei pictorului. Trebuie menţionat faptul că personajele-călăi nu sunt caricaturizate, au portretele la fel de atent tratate ca cel al sfîntului, din punct de vedere tehnic şi artistic. Întreaga suprafaţă a fost gîndită de la începutul lucrului,cu fonduri largi şi simplificate (informaţii deduse din caracteristicile tehnice existente pe suprafaţa decoraţiei).

Sfîntul Gheorghe reprezentat conform canonului bizantin în veşminte cu tonuri de roşu şi albastru azurit, cu următoarele proporţii: capul intră de 8,5 ori în lungimea trupului; înălţimea sfîntului este circa 1m; lungimea mîinii 9cm.(înălţimea scenelor 1,12m). Tipologia portretului său este uşor diferită în cele două registre ca desen şi modelul cromatic. Diferenţele de expresie artistică dovedesc prezenţă a mai multor pictori care pe ansamblu au urmărit acelaşi canon şi principiu tehnic,la care şi-au adus trăirea artistică personală. În partea centrală a peretelui sudic un registru amplu de medalioane cu sfinţi martiri sunt pictaţi cu forţă de expresie,pe două şiruri suprapuse cîte şase de fiecare parte a ferestrei. Acestea sunt delimitate de friza cu siluetele sfinţilor mucenici prin banda decorativă aurită. Sfinţii poartă veşminte simple sau ample, apar şi mici stîngăcii anatomice,dar cromatic se leagă de celelalte registre. La baza peretelui elementul decorativ geometric şi draperia închid partea inferioară a pereţilor. Suprafaţa generoasă a peretelui sudic produce un puternic impact cromatic, imagine aproape nealterată de trecerea timpului.

Tehnica de executie. Pictura pronaosului a fost executată în tehnica de "boun affresco",în maniera bizantină moldovenească, realizată din ,, giornate” (suprafaţă pictată într-o zi) îmbinate pe feşele roşii ce delimitează scenele. Elemente tehnice caracteristice: - incizii directe marchează feşele,textele, repere pe veşminte şi portrete, nivelul bazei scenelor; îmbinări ale stratului de preparaţie între registrele peretelui; pe stratul de intonaco sunt urme de polisare ce urmăresc formele personajelor, veşminte, fonduri; aureolele poleite şi medalioanele sunt trasate perfect cu un instrument probabil asemenea compasului, foiţa de aur aplicată peste un fond ocru; pigmentul albastru şi verdele nu sunt aşezate direct peste stratul de frescă umed,iar direcţia pensulaţiei este vizibilă. Personajele,arhitecturile,celelalte elemente au fost modelate în tehnica specifică bizantină, cu tonuri succesive de la proplasmă la accente finale. Grosimea stratului de intonaco în general este de 1cm,uneori 1,5-2cm. Decoraţiile florale poleite - tehnic diferite - desen cu pigment negru şi porţiuni pictate cu pigment albastru –gri (posibil smalţ) peste foiţa de aur.

Starea de conservare a decoraţiei murale din naosul bisericii. Porţiuni din stratul pictural şi părţi poleite prezentau zone pulverulente,solziri şi tendinţă de exfoliere. Stratul intonaco (fresca= var pastă+ fibre vegetale) avea porţiuni mici desprinse faţă de zidărie,situate pe draperie; umiditatea de capilaritate a favorizat apariţia unor forme biologice. Lipsa de coeziune a particolelor de pigment pe unele portrete, mîini şi zone ale veşmintelor pictate cu pigmenţi de natură argiloasă (roşu-brun,ocru,galben); decoraţia era acoperită cu depuneri neaderente şi aderente,pe alocuri fixate- efect produs de prezenţa condensului şi în trecut a umidităţii de infiltraţie. Ceruri durizate pe registrele de la baza încăperii. Pierderi reduse ale stratului pictural datorate probabil condiţiilor climatice al bisericii în asociere cu acţiuni mecanice ale factorului uman; lacune de mici dimensiuni ale stratului de frescă; elementele florale aurite prezintă lipsă puternică de aderenţă. Se poate presupune că pigmenţii au fost aplicaţi ,,a secco’’ sau că poleirea a fost o intervenţie mai tîrzie şi care se poate constitui ca acţiunea la care se referă textul din pronaosul bisericii(?!). Acest aspect trebuie în continuare studiat pe măsură ce se vor continua lucrările de restaurare a celorlalte suprafeţe pictate din pronaos.

Metodologia de intervenţie. Intervenţiile actuale de restaurare la peretele sudic din pronaos s-au realizat în vara anului 2003(luna iulie). Intervenţii de conservare şi restaurare. - măsurarea zilnică a valorilor de microclimat în raport cu exteriorul;- documentaţia fotografică şi grafică înainte,în timpul şi după intervenţia de restaurare; - identificarea problemelor existente printr-o serie de teste pe decoraţie.

Operaţiuni : - Înlăturarea depunerilor diverse neaderente şi aderente acumulate în timp peste decoraţie; - Curăţirea stratului pictural prin metode adaptate la starea de conservare şi natura pigmenţilor, pe forme distincte şi în etape succesive ,cu intervale de timp între operaţiuni pentru a se controla starea stratului pictural. Soluţiile s-au aplicat în diverşi timpi de contact,cu metode combinate de curăţire,condiţie impusă de sensibilitatea pigmenţilor, prin intermediul foiţei japoneze sau în pastă celulozică.Unde existau decoeziuni ale particolelor de pigment s-a intervenit cu burete acrilic wishab efectuînd curăţire asociată cu presarea locală a stratului pictural.După etapa de curăţire în ansamblu,s-au realizat reveniri locale cu bastoncini ,vată şi soluţii cu diverse concentraţii (3%,5% şi 10%) în funcţie de aderenţa murdăriei, evitîndu-se acţiuni mecanice insistente.În paralel cu curăţirea s-a impus pe zone limitate o intervenţie de preconsolidare locală a unor porţiuni poleite cu adeziv acrilic Primal, în conc.3% prin injectare şi presare. -Îndepărtarea materiilor străine (ceară, patine opace grase) cu mijloace mecanice şi chimice, prin reveniri succesive, înlăturînd stratul durizat în timp care schimba aspectul specific frescei. Aplicarea unui tratament de dezinfecţie cu scop preventiv după intervenţiile actuale (biocid tip Preventol în concentraţia indicată de specialistul biolog). Lucrãri de asigurare şi refacere a aderenţei porţiunilor desprinse de zidărie prin injectare de adezivi minerali; porţiunile au fost stabilizate prin ancorare punctuală.

Măsuri pentru conservarea zonelor deja restaurate: menţinerea unui climat echilibrat în interiorul bisericii- controlul valorilor de microclimat; continuarea lucrărilor de conservare şi aplicarea tratamentelor de restaurare pe celelalte suprafeţe ale monumentului, controlul afluxul masiv de turişti.

NOTE:

1. Paul Henry dă această traducere a textului situat deasupra intrării din pronaos către naos, în ,,Monumentele din Moldova de nord’’,Bucureşti 1984,cap.III,p.201.

Comunicare prezentată la A.R.A. 5 – aprilie 2004