Situri arheologice necunoscute în pericol

Ioana Bogdan Cătăniciu

Comunicarea prezintă concluzia amară că în mediul cercetării academice se ignoră una din cele mai performante metode de investigare a patrimoniului arheologic, şi nu numai: fotografia aeriană. După 43 de ani de cercetare constat că la nivel de Lege teledetecţia este un mijloc de descoperire „întâmplătoare” a patrimoniului arheologic.

Prezint câteva din rezultatele cercetărilor mele, precum şi fotografii făcute cu prilejul zborurilor întreprinse în anii trecuţi, când salariul de cercetător ştiinţific mi-a permis să plătesc ora de zbor deasupra unor zone de care aveam nevoie. Situri ca cele reperate de mine se află peste tot în ţară, fără a fi cunoscute şi protejate. Nu este de mirare că lipsind o strategie a cercetării, nu s-a conturat preocuparea la scară naţională de a investiga sistematic, prin fotografie aeriană istorică şi prin noi înregistrări, patrimoniul arheologic naţional. Recenta publicare a unui volum „Arheologie Aeriană” (CIMEC, 2009) prezintă rezultatele cercetărilor de acest tip în UE, dar mai cu seamă imensul progres făcut de fostele ţări comuniste, prin adoptarea unui program naţional de cercetare şi înmagazinare a datelor obţinute prin fotointerpretare.

Prin eliminarea mea din cercetare, nu am putut prezenta proiectul pregătit pentru a încerca să obţinem finanţarea unui laborator de cercetare sistematică a teritoriului naţional cu cele mai noi tehnici de investigare, pe lângă institutele Academiei Române.

Să sperăm că acest studiu nu va fi, doar, încă un strigăt în pustiu.

Rezumat al comunicării care va fi prezentată la A.R.A. 11 – aprilie 2010

Rezumat prezentat în forma trimisă de către autori