Monumentul roman cu hipogeu din Tomis.

Conservare sau distrugere ?

Atanasie Popescu

Descoperit întâmplător în februarie 1988, prin săpăturile de amenajare a terasei din zona restaurantului Zorile din Constanţa, monumentul roman cu hipogeu cu fresce reprezintă un excepţional şi bine conservat mormânt antic din Dobrogea. Acesta se află localizat într-una din necropolele antice ale Tomisului, amplasată în partea de nord a oraşului, în apropierea ţărmului mării.

Mormântul a fost studiat de arheologii C. Chera şi V. Lungu de la Muzeul Naţional de Istorie, Arheologie şi Artă din Constanţa, care l-au datat în epoca împăratului Constantin, către sfârşitul secolului IV-lea d. Chr., datorită inventarului descoperit cu analogii în alte necropole din Scythia. Ceea ce conferă o importanţă deosebită acestui monument este pictura murală interioară, realizată în tehnica al seco, fiind constituită din reprezentări antropomorfe, zoomorfe şi fitomorfe. Pereţii laterali şi bolta sunt acoperiţi cu pictură murală aplicată pe un strat de grund de mortar de var, fin granulat, în tehnica fresco.

În momentul descoperirii mormântul prezenta deteriorări ale coridorului de acces, pereţilor de vest şi sud, ca şi ale bolţii, în partea dinspre sud a acesteia.

Datorită distrugerii unei conducte de apă în zonă, în timpul iernii 1987-88, mormântul a fost parţial inundat, astfel că infiltraţiile de apă în pereţi au atins cota de cca.1m. Imediat după descoperire, monumentul a fost protejat cu o construcţie de lemn temporară, ce nu conferea o protecţie faţă de apele de infiltraţie, neexistând totodată posibilitatea de a se asigura în interior temperatura şi umiditatea relativă constante, impuse de necesitatea de a se proteja pictura murală.

Şocurile termice şi gradul înalt de umiditate relativă a aerului din interior au favorizat degradarea picturii murale (eflorescenţe saline şi dezvoltări microbiologice de natură bacteriană şi fungică, mai intense la baza pereţilor).

Primele intervenţii pentru remedierea acestei situaţii au fost realizate în perioada 1992-1993 de către o echipă de restauratori de la firma Pro Patrimonio, coordonată de prof. Dan Mohanu de la Departamentul de Restaurări al Academiei de Arte din Bucureşti.

Acţiunea acestora de tratare periodică a suprafeţelor interioare ale monumentului nu a fost continuată în ultimii ani, ea fiind indicată în momentul în care mormântul ar fi beneficiat de o construcţie adecvată de protecţie (provizorie într-o primă fază).

În perioada 1990-1992 Institutul Proiect S.A. din Constanţa a realizat lucrările de proiectare pentru conservarea in situ a monumentului, prin includerea sa într-o costrucţie definitivă, menită a conserva corespunzător aceste vestigii.

La realizarea proiectului s-a ţinut cont de următoarele recomandări;

-să se asigure un spaţiu adecvat de protecţie pentru monument;

-să se asigure un spaţiu suplimentar pentru instalaţia de aer condiţionat;

-după realizarea construcţiei muzeale monumentul va fi din nou acoperit cu pământ (cu excepţia zonei de acces) pentru a se facilita asigurarea condiţiilor climatice adecvate conservării sale;

-să se asigure un sas adecvat pentru accesul în interiorul momumentului, necesar să prevină variaţiile climatice şi să asigure decontaminarea microbiană;

-asigurarea unui spaţui muzeal suplimentar;

Întrucât monumentul nu este prevăzut cu o fundaţie propriu-zisă iar terenul este sensibil la umiditate (loes macroporos), s-au avansat diverse propuneri pentru a se soluţiona şi această problemă.

Comunicare prezentată la A.R.A. 1 – aprilie 2000