Arheologie, monumentalisticĂ Şi castelologie.

Pe marginea restaurĂrii Enisalei.

Raluca Iosipescu, Sergiu Iosipescu

În lucrarea intitulată Arheologie, monumentalistică şi castelologie. Pe marginea restaurării Enisalei, Raluca şi Sergiu Iosipescu au prezentat rezultatele cercetărilor arheologice desfăşurate la Enisala, în mai multe puncte ale fortificaţiei, în vederea restaurării.

Un prim punct avut în vedere l-a reprezentat turnul mare – donjon, la construcţia căruia au fost folosite multe spolia antice, şi care a fost folosit ca spaţiu de locuire. În urma săpăturilor arheologice s-a ajuns la concluzia că parterul turnului era împărţit în două încăperi, din care una era o magazie de provizii (pentru depozitarea cerealelor). Planul de restaurare în acest punct presupune însă şi reproiectarea ferestrelor deoarece partea superioară (etajul) a fost distrusă.

Necesităţile proiectului general de restaurare şi de punere în valoare a cetăţii au impus redecopertarea sau uneori cercetarea din nou a incintei exterioare cu turnurile aferente. Cu această ocazie au fost precizate mai în detaliu contururile turnurilor şi contraforţilor, precum şi modalităţile de acces către acestea din interiorul incintei.

Turnul 1 al incintei exterioare şi curtina aferentă au prilejuit descoperirea unui complex de locuinţe din chirpici şi lemn, probabil cu temelii de piatră (cantitate masivă de bolovani de mici dimensiuni) cu un material arheologic aparţinând aceleiaşi etape de funcţionare a cetăţii (secolul al XIV-lea – începutul secolului al XV-lea).

Lângă ultimul turn păstrat spre N-V al incintei exterioare s-a descoperit o poternă asemănătoare celei din preajma turnului 1. Evidenţierea a două poterne în zidul păstrat al incintei exterioare face plauzibilă existenţa unor accese similare în curtinele corespunzătoare ale castelului.

Din ansamblul materialului arheologic descoperit se detaşează ceramica smălţuită cu monograme, ce-şi găseşte analogii la Cetatea Albă şi Caliacra.

Comunicare prezentată la A.R.A. 1 – aprilie 2000